Isi privi inca o data chipul in oglinda. O expresie plina de amaraciune si dezgust ii strapunse privirea dintre ramele de lemn vechi . Si-ar fi dorit sa se metamorfozeze in ceva fara constiinta , fara sentimente...fara viata , poate ...o carte sau o culoare , sau poate un val ,sa se loveasca mereu de stanci ca de o amintire. Dintr-un colt al oglinzii il privi un chip radiant ce parea sa detina secrete pe care acum le uitase... Necunoscutul i se paru nesuferit si insensibil in fata suferintei sale...Nu putea intelege cum ajunsese fotografia aceea in holul sau intunecos...
"poate a fost adusa de vant din alte timpuri..." gandi el...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu